Cum aş renova eu casa SuperBloc?

Acum ceva timp mi-am cumpărat un apartament într-o casă mare şi aglomerată pe nume SuperBloc. De fapt, aceasta este mai mult decât o casă, este un mastodont, cu peste 170 de etaje. Etajele astea se mută între ele în funcţie de cum "performează energetic" astfel încât  cel care este cel mai călduros urcă cel mai sus, unde este cel mai frig. De cum ajunge însă acolo, etajele de dedesubt încep să comenteze şi să aplaude. Uneori strigă ironii sau semi-laude care ascund deranjarea sau frustrarea.

Etajele cele mai tăcute sunt cele mai apropiate de pământ. Ele, cum ar veni, îşi văd de lungul nasului şi caută să facă să le fie bine celor care locuiesc în ele. Cele de la înălţime, însă, sunt vocale şi semeţe. Se comportă de parcă ar fi o haită de lupi într-o noapte de iarnă cu lună plină. Nu e loc de construit o turmă de oiţe, mai aproape de pământ, pentru că este prea gălăgie. Marea lor nedumerire este de ce strălucesc la fel în soare, în acelaşi soare ...

SuperBlog-ul are mare nevoie de o renovare consistentă. Am stat de vorbă şi cu un auditor energetic din Bucureşti. 

În primul rând, trebuie făcut ceva cu numărul de etaje, este prea mare. Nici măcar un soare atât de mare ca al nostru nu poate încălzi atâtea etaje, oboseşte încălzindu-le pe fiecare în parte. 

Apoi, bate vântul prin tâmplăriile scriiturilor puse de trei ori pe săptămână în ferestre. Într-o lume în care intervalul de atenţie este la mai puţin de 8 secunde (şi în cădere liberă), nu putem să afişăm doar scriitur lungi, poetice, fantasmagorice, puţin structurate. Ne trebuie substanţă, să cârpim tocurile ferestrelor cu ea.

Ne mai trebuie şi varietate. Culoarea etajelor (temele scriiturilor) nu diferă mai deloc. Toate se încadrează în acelaşi spectru, nu poţi varia decât la metoda de anvelopare. Şi e just să fie aşa oriunde nu există o competiţie. Însă SuperBloc nu e un bloc ca oricare. Aici etajele se vor diferenţiate iar oamenilor le-ar place mult mai mult să vadă un joc de culori vii decât o vâlvătaie de griuri. Etajele devin încet triste pentru că nimeni nu mai ridică ochii să le admire, indiferent cât ar striga. Ce să mai vorbim de antreprenori; nu asta îşi doreau de la SuperBloc. Ei voiau să realizeze un lucru măreţ care să îi facă vizibili.

Etajele vor să fie lăsate să fie deştepte, să capteze privirile, să pună oamenii pe gânduri, să fie utile. de aia au decis să fie etaje. 

Mâi, eu cred că am să vând şi mă mut din SuperBloc. Nu prea am parte de soare aici. Ştiţi că în Japonia există o lege a dreptului la raze de soare? Potrivit acestei legi, nu ai voie să construieşti o clădire care obturează, în orice fel, razele soarelui pe celelalte clădiri. Poate mă mut şi eu acolo.

Înainte de a vinde totuşi, am nevoie de certificat energetic potrivit legii 159/2013. Am să îl obţin repede, mi-au promis cei de la Enermed Impex SRL că mi-l dau în 24h de la vizită şi că pot să treacă pe la noi şi seara, când suntem acasă. 

Aşa că, rezolv cu asta şi o tai!

Acest articol a fost înscris în competiţia SuperBlog